Timpul petrecut în natură pare să încetinească bolile Parkinson și Alzheimer

Timpul petrecut în natură, cum ar fi în parcuri și în apropierea râurilor, pare să încetinească progresia bolilor neurologice devastatoare precum Alzheimer și Parkinson.

Aceasta este concluzia unui nou studiu bazat pe mai mult de un deceniu și jumătate de urmărire a riscului de îmbolnăvire în rândul a aproape 62 de milioane de americani cu vârsta de cel puțin 65 de ani.

• Oamenii de știință au descoperit, în premieră, o moleculă care absoarbe gazele cu efect de seră
• John Herschel și contribuțiile aduse astronomiei. „Respectul de sine este piatra de temelie a oricărei virtuți”

„Cercetările anterioare au arătat că timpul petrecut în natură, cum ar în pădure, în parc și lângă râuri, poate ajuta la reducerea stresului și la restabilirea atenției”, a menționat Jochem Klompmaker, cercetător postdoctoral la Harvard T. H. Chan School of Public Health, din Boston, SUA, și autor principal al studiului.

„În plus, mediile naturale oferă locuri pentru activitate fizică și interacțiuni sociale și pot reduce expunerea la aer poluat, căldură extremă și la zgomotul traficului”, spune el.

Timpul petrecut în natură, benefic împotriva bolilor

Pentru a ajunge la aceste concluzii, Klompmaker și colegii săi au analizat internările în spitale pentru Alzheimer și demența asociată, precum și pentru boala Parkinson.

Concentrându-se pe internări, Klompmaker a subliniat că echipa sa nu evaluează riscul inițial de a dezvolta aceste boli. În schimb, cercetătorii au vrut să știe dacă expunerea crescută la natură a redus șansele ca una dintre boli să progreseze rapid.

Și în acest sens, a spus Klompmaker, cercetătorii au observat legături de protecție semnificative: cu cât mediul înconjurător al unei persoane mai în vârstă este mai ecologic, cu atât este mai mic riscul de spitalizare pentru oricare dintre bolile neurologice.

Descoperirea ar putea avea impact pentru milioane de americani, având în vedere că Alzheimer și Parkinson sunt printre cele mai frecvente boli neurologice din Statele Unite, scrie Medical Xpress.

Analiza a 16 ani de date

Pentru a explora potențialul beneficii protectoare ale naturii, cercetătorii s-au concentrat pe persoanele în vârstă din Medicare care trăiau în SUA între anii 2000 și 2016.

Aproximativ 55% dintre persoane erau femei, iar aproximativ 84% erau de culoare albă. Toate persoanele aveau între 65 și 74 de ani când au intrat în grupul de studiu.

Pe parcursul celor 16 ani ai studiului, aproape 7,7 milioane de oameni au fost spitalizați pentru Alzheimer sau alte forme de demență, iar aproape 1,2 milioane au fost spitalizați pentru Parkinson.

Cercetătorii au asociat codul poștal al fiecărui pacient cu mai multe tipuri de date de cercetare geologică care au evidențiat colectiv cât de verde era o regiune. Aceste date au inclus cantitatea de vegetație prezentă, precum și procentajul de teren dedicat parcurilor și căilor navigabile.

La finalizarea calculelor, rezultatele au fost mixte.

Timpul petrecut în natură a scăzut riscul de spitalizare pentru boli neurodegenerative

Pe de o parte, echipa nu a găsit nicio dovadă că pacienții care locuiesc în zone cu mai multe parcuri și căi navigabile ar avea un risc mai mic de a fi spitalizați cu Alzheimer.

Însă riscul de spitalizare a scăzut în rândul celor care locuiau în zone cu mai multă vegetație în general.

Rezultatele au fost și mai pozitive în ceea ce privește Parkinson: după toate măsurătorile studiate, timpul petrecut în natură a însemnat un risc mai scăzut de spitalizare.

Pentru fiecare creștere de 16% a acoperirii cu parcuri, riscul de spitalizare din cauza Parkinson a scăzut cu 3%, de exemplu. Și trăind într-un cod poștal în care 1% sau mai mult din spațiul studiat era apă, riscul de spitalizare pentru Parkinson a scăzut cu 3% față de cei din codurile poștale cu mai puține corpuri de apă.

Motivul pentru care există acest efect este necunoscut

În ceea ce privește motivul pentru care un mediu mai ecologic ar putea reduce un astfel de risc neurologic, Klompmaker a spus că studiul nu a căutat un motiv specific pentru aceste asocieri.

„Locuirea în preajma spațiilor verzi și albastre poate avea multe efecte benefice asupra sănătății”, a adăugat el, cum ar fi mai puțină poluare, stres și zgomot.

Pablo Navarrete-Hernandez este lector în arhitectura peisajului la Universitatea din Sheffield, din Anglia, și a evaluat descoperirile.

Munca lui a indicat că oamenii ale căror case sunt pline cu multă lumină naturală tind să fie mai fericiți. El a confirmat ideea că beneficiile naturii pentru sănătate nu trebuie subestimate.

Spațiile verzi sunt benefice pentru sănătate și pentru starea de bine

„Cercetările arată că spațiile verzi declanșează emoțiile pozitive ale oamenilor, cum ar fi fericirea, și reduc emoțiile negative precum furia, toate legate de un nivel mai scăzut de stres”, a spus Navarrete-Hernandez.

„Experimentele de laborator arată, de asemenea, că expunerea la natură după evenimente stresante ajută la reducerea răspunsurilor la stres ale organismului”, inclusiv a nivelurilor de cortizol, hormonul stresului.

Acest lucru, a spus el, poate avea o influență directă asupra dezvoltării Alzheimer. Studiile anterioare au indicat că nivelurile ridicate de cortizol reduc volumul hipocampusului, o zonă a creierului esențială pentru controlul răspunsului la stres al organismului și pentru executarea funcțiilor esențiale de memorie.

Pe partea de Parkinson, Navarrete-Hernandez a remarcat că oamenii care locuiesc în spații mai verzi tind să fie mai activi fizic. Acest lucru ar putea conta atunci când vine vorba de progresia bolii, a spus el, având în vedere că s-a demonstrat că activitatea fizică are un rol în conservarea pe termen lung a funcției motorii.

Descoperirile au fost publicate în JAMA Network Open.

Vă recomandăm să citiți și:

Utilizarea dispozitivelor digitale pentru calmarea copiilor le poate afecta emoțiile

Mărci populare de ciocolată neagră conțin metale grele periculoase

Un somn de bună calitate face femeile să fie mai ambițioase la locul de muncă

Cercetătorii au descoperit dezechilibrul genetic care ar putea duce la îmbătrânire